Economia

Principalele sectoare economice (scurt istoric şi situaţia actuală)
În zona Măgura - Ciuta, în perioada feudalismului, principalele ocupaţii ale locuitorilor erau agricultura și pomicultura. Satul Măgura este cunoscut ca un adevărat bazin pomicol al merelor ionatane. Localnicii se mai ocupau și cu creşterea animalelor (în special bovine), cultura plantelor, cu arta meșteșugărească - dulgherie, tâmplărie, rotărie, cizmărie, fierărie, cojocărie, precum și de arta cioplitului în piatră și olărit.
Fiind zonă de tranzit, se practică negoţul produselor proprii, ajungând până la Braşov, în zona de munte, sau la șes, chiar dincolo de târgul Buzăului.
Până în anul 1989, pe raza comunei Măgura, funcţionau:
• o cooperativă agricolă de producţie
• o cooperativă de consum prin care se derula la acea vreme comerţul cu mărfuri alimentare și nealimentare
• o secţie de prelucrare a pietrei
• un punct de lucru al întreprinderii de Agregate de Râu cu sediul la Braşov
• un punct de lucru al Poştei Române - punct de lucru al Casei de Economii și Consemnațiuni.
Evoluţia societății, în special după 1989, a făcut să apară cu timpul noi activități, în special legate de prelucrarea lemnului, comerţ de toate felurile și prestări servicii.

Sectorul întreprinderilor Mici şi Mijlocii (IMM), Asociaţii Familiale (AF) şi Persoane Fizice Autorizate (PFA)
În acest capitol sunt prezentate informaţii cu privire la sectorul IMM, care s-a dezvoltat în ultimii 10-12 ani.
Din datele furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, la sfârşitul anului 2007, erau întregistrate 23 de societăţi comerciale cu sediul în comună, în afara activităţilor societăţilor comerciale în sectorul privat își mai desfășoară activitatea 30 persoane fizice autorizate (PF) (domeniul comerţului şi construcţiilor).
 
Potențialul turistic
Măgura este una dintre comunele Buzăului care are potențial turistic peste medie. Frumuseţea sălbatică a peisajului, casele tradiţionale, popasul turistic și potecile spre Biserica Cetățuia, Mănăstirea Ciolanu și spre valea Niscovului pot constitui premise pentru dezvoltarea turismului în zonă.
Mănăstirea Ciolanu este singura aşezare monahală din Judeţul Buzău atestată documentar încă din secolul al XVI - lea. Are două biserici: biserica veche (de proporţii mai mici) poartă hramul Sf. Gheorghe și a fost construită de Doamna Neaga, soţia domnitorului Mihnea Turcitul, la sfârșitul secolului secolului al XVI - lea, și biserica nouă, ctitorită de episcopul Chesarie, în anul 1828, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Mănăstirea Ciolanu adăpostește o colecţie muzeală cuprinzând primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului, icoane vechi, obiecte de cult, picturi de Gheorghe Tătărăscu.
Peste drum de Mănăstirea Ciolanu, într-o întinsă poiana înconjurată de păduri seculare se găsește un loc unic în țară, un veritabil muzeu în aer liber, cunoscut ca "Tabăra de sculptură de la Măgura" care a fost constituit între anii 1970-1985 și însumează peste 256 lucrări de artă create de artişti români, care au avut prilejul, an de an, să sculpteze liber în piatră de Măgura.
De la Mănăstirea Ciolanu, se urcă pe o cărăruie prin tabăra de sculptura Măgura, vreo 2 km la schitul Cetățuia. Schitul a fost ridicat de Carol I și soţia sa Elisabeta de Wied.
„Fântâna lui Mihai Viteazul" grup statuar pe Valea Buzăului ridicat de sculptorul Gheorghe Coman, monument care simbolizează trecerea lui Mihai Viteazu la 14 octombrie 1599 spre Transilvania.
În zona la Badila unde se află „ Sarea lui Buzău" sunt de asemenea obiective turistice demne de vizitat peste puntea care leagă cele două localități și cele două maluri ale râului Buzău.